chist
CHIST, chisturi, s.n. 1. Tumoare benignă de forma unei pungi închise, de obicei cu un conţinut lichid sau semilichid. 2. Înveliş protector secretat de unele animale inferioare aflate în condiţii de mediu nefavorabile. – Din fr. kyste.
CHIST2(O)- elem. „chist, veziculă“. (< fr. kyst/o/-. cf. gr. kystis, vezică)
CHIST1 s. n. 1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conţinut (semi)lichid. 2. înveliş protector foarte rezistent la unele animale inferioare. 3. stadiu larvar al teniei. 4. celulă globuloasă bogată în substanţe de rezervă, cu funcţia de organ de înmulţire a unor plante inferioare. (< fr. kyste)
chist s. n., pl. chísturi
CHIST ~uri n. 1) Tumoare benignă apărută în urma unor procese patologice. 2) Înveliş protector pe care îl au unele animale inferioare aflate în condiţii nefavorabile. 3) Perioada larvară a teniei. /<fr. kyste
CHIST s.n. 1. Tumoare benignă constând dintr-o pungă plină cu un conţinut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Înveliş foarte rezistent pe care şi-l fac unele animale inferioare pentru a se apăra contra influenţelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celulă globuloasă bogată în substanţe de rezervă, care îndeplineşte funcţia de organ de înmulţire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – băşică].