chiser
CHIŞÉR s. v. potâng.
chisér (chisăr), chisére, s.n. (reg.) unealta dulgherului; teslă.
chisér (-re), s.n. – Teslă de dogar. Tc. kesser, de la kesmet „a tăia“, cf. ches.
chíşer (-re), s.n. – Inel, fretă, brăţară de întărire. Origine obscură; pare a fi în legătură cu mag. kisérni „a însoţi“ (DAR).