chiselita
CHÍSELIŢĂ, chiseliţe, s.f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (ştir, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ♢ Expr. A face (pe cineva) chiseliţă = a bate zdravăn. – Din bg., scr. kiselica.
CHÍSELIŢĂ s. (Mold.) povidlă. (A mâncat ~.)
chiselíţă s. f., g.-d. art. chiselíţei; pl. chiselíţe
CHÍSELIŢ//Ă ~e f. 1) Fiertură din diferite fructe. 2) Amestec de produse fierte, a cărui componenţă nu mai poate fi stabilită; terci. ♢ A face pe cineva ~ a bate tare pe cineva. [G.-D. chiseliţei] /<bulg., sb. kiselica
chíseliţă (-ţe), s.f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – Var. chisăliţă, pisăliţă. Din sl. kiselŭ „acru“, cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice „marmeladă de fructe“, rus. kiselĭ „jeleu de fructe“ (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa „a toca, a sfărîma“. – Der. chisăliţi, vb. (a toca). Cf. chişleag, chiznovat.