chisai
chişái s. n., pl. chişáiuri
chişái s.n. (reg., înv.) 1. pământ gras, cleios, cu care se lipesc casele; humă, lut. 2. pământ nisipos care menţine umezeala.
chişái s.n. (reg., înv.) 1. pământ gras, cleios, cu care se lipesc casele; humă, lut. 2. pământ nisipos care menţine umezeala.
chişái (-iuri), s.n. – Argilă. Mag. kösó „sare gemă“, după Bogrea, Dacor., IV, 799; însă schimbarea semantică nu este clară. DAR preferă să se refere la radicalul sl. kiš- „umed“, cf. chişav. În Munt.