chircitura
CHIRCITÚRĂ, chircituri, s.f. (Pop.) Fiinţă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură.
CHIRCITÚRĂ s. v. sfrijitură.
chircitúră s. f., g.-d. art. chircitúrii; pl. chircitúri
CHIRCITÚR//Ă ~i f. rar Fiinţă dezvoltată insuficient din punct de vedere fizic. /a (se) chirci + suf. ~tură