chirca
CHÍRCĂ s., adj. v. cincantin.
chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roşu de toamnă.
chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roşu de toamnă.
chírcă (-ci), s.f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viaţa rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. şi Dobr.