chiraleisa
CHIRALÉISA interj., s.f. 1. Interj. Formulă liturgică grecească (rostită de cei care însoţesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S.f. Litanie liturgică ortodoxă. 3. S.f. (Reg.) Duh necurat. – Din ngr. kírie eléison.
chiraléisa interj., s. f.
CHIRALÉISA interj. (se foloseşte ca formulă liturgică rostită de cei care însoţesc preotul la sărbătorile Bobotezei). [Sil. -lei-sa] /<ngr. kyrie eléison
chiraléisa s.f. art. – 1. Kyrie eleison, formula liturgică a cultului ortodox păstrată în obiceiuri folclorice legate de sărbătoarea de Bobotează. – 2. Spirit rău, duh necurat. – 3. (Interj.) Iisuse! Ngr. ϰύριε ὲλέησον. Deformaţie populară care s-a păstrat şi în anumite regiuni din Franţa. Hautes Vosges kyriolé „cîntec şi obicei popular de Rusalii“, şi din Italia (berg. krioles); cf. şi sl. kerlesĭ, ceh. krleš, v. pol. kierlesz, rus. kurolesa (Miklosich, Fremdw., 98; Şeineanu, Semasiol., 117; Berneker 502; T. Papahagi, Din folklorul romanic, 7; DAR; Vasmer 551). Din acelaşi cuvînt provine gr. provine fr. kyrielle, de unde chirielă, s.f. (înşiruire, şirag). Der. ciurlezi, s.m. pl. (Munt., obicei popular de Bobotează); ciurleza, vb. (a vizita casele în ziua de 6 ianuarie); ciurlezeală, s.f. (obicei popular legat de această sărbătoare; obiceiul este mai mult sau mai puţin general, cf. iordăni, însă acest nume se foloseşte numai în regiunea Dîmboviţa).