chiostec
CHIOSTÉC1 s.n. v. chiştoc.
CHIOSTÉC2, chiostecuri, s.n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Şiret la gulerul mantalei. [Pl. şi: chiostece] – Din tc. köstek.
chiostéc (piedică, şiret) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
chiostéc (-curi), s.n. – 1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Şiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de ţigară. – Var. chioştec, chiştoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică“ (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Şeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka. – Der. chiştocar, s.m. (Arg., sărac, cerşetor).