chiorai
CHIORĂÍ, pers. 3 chiórăie vb. IV. Intranz. (Despre intestine) A produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior. [Var.: ghiorăí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.
CHIORĂÍ vb. (reg.) a ghiorţăi. (Îi ~ maţele.)
chiorăí/ghiorăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. chiorăíe/ghiorăíe, imperf. 3 sg. chiorăiá/ghiorăiá
A CHIORĂÍ pers. 3 chiórăie intranz. (despre intestine) A produce un zgomot caracteristic mişcării gazelor din interior; a face „chior-chior“. [Var. a ghiorăi] /Onomat.