chinuit
CHINUÍT, -Ă, chinuiţi, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferinţe. Viaţă chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (şi nu prea izbutit) – V. chinui.
CHINUÍT adj. 1. v. torturat. 2. v. zbuciumat. 3. v. ob-sedat. 4. v. greu.