chinta
CHÍNTĂ s.f. v. cvintă.
CHÍNTĂ s. f. 1. a cincea poziţie de apărare la scrimă. 2. formaţie de cinci cărţi consecutive de aceeaşi culoare la jocul de cărţi. (< fr. quinte)
chíntă (sport) s. f., pl. chínte
CHÍNT//Ă ~e f. 1) muz. Interval dintre două sunete ale gamei la distanţă de cinci trepte. 2) (la jocul de cărţi) Formaţie de cinci cărţi consecutive şi de aceeaşi culoare. /<it. quinta, fr. quinte
CHÍNTĂ s.f. v. cvintă.
chíntă (-te), s.f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărţi, formaţie de cinci cărţi consecutive de aceeaşi culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s.n., din fr. quintette; chintesenţă (var. greşită chintezenţă), s.f. din fr. quintessence, var. datorată tendinţei de a pronunţa ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteză.