chinonic
CHINONÍC, chinonice, s.n. Cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtăşeşte preotul ce oficiază slujba. – Din ngr. kinonikón [troparion] „[cântare] cântată în comun“.
CHINONÍC s. (BIS.) (înv.) priceasnă. (~ul este o cântare bisericească.)
chinoníc s. n., pl. chinoníce
chinoníc (-ce), s.n. – Imn liturgic ce se cînta cînd preotul ia împărtăşania. Ngr. (ἆσμα) ϰοινωνιϰόν „(cînt) în comun“.