chinina
CHINÍNĂ, chinine, s.f. Alcaloid extras din scoarţa arborelui de chinină, sub formă de substanţă albă, cristalină, cu gust foarte amar, folosit ca medicament contra malariei şi a unor stări febrile; comprimat farmaceutic din această substanţă. – Din fr. quinine.
CHINÍNĂ s. f. alcaloid alb, cristalizat, foarte amar la gust, extras din scoarţa arborelui chinchina, febrifug. (< fr. quinine)
chinínă s. f., g.-d. art. chinínei; pl. chiníne
CHINÍNĂ f. Substanţă albă, cu gust amar, extrasă din coajă de chinchină şi folosită ca medicament febrifug. /<fr. quinine
CHINÍNĂ s.f. Substanţă albă cristalizată, foarte amară la gust, care se găseşte în scoarţa arborelui chinchina, folosită ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina].