chimiotaxie
CHIMIOTAXÍE, chimiotaxii, s.f. (Biol.) Chemotactism. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiotaxie.
CHIMIOTAXÍE s. f. chemotactism. (< fr. chimiotaxie)
chimiotaxíe s. f. (sil. -mi-o-), art. chimiotaxía, g.-d. chimiotaxíi, art. chimiotaxíei
CHIMIOTAXÍE s.f. Atracţie sau repulsie pe care o au anumite organisme pentru diferite substanţe chimice; chemotaxie. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimiotaxie, cf. fr. chimie – chimie, gr. taxis – dispoziţie].