chiloman
CHILOMÁN, chilomane, s.n. (Pop.) Gălăgie mare (făcută de oameni care ţipă, râd, petrec etc.); larmă, zarvă. – Et. nec.
CHILOMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmă-laie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.
chilomán s. n., pl. chilománe