chilim
CHILÍM, chilimuri, s.n. 1. Covor (turcesc) cu două feţe; scoarţă înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim.
CHILÍM s. scoarţă. (Un ~ înflorat prins pe perete.)
chilím s. n., pl. chilímuri
CHILÍM ~uri n. 1) Covor cu două feţe. 2) Broderie lucrată cu lână sau mătase pe etamină sau canava. /<turc. kilim
chilím (-muri), s..n – Covor, scoarţă. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Şeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym.