chil
CHIL1 s.n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conţinutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.
CHIL2, chile, s.n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s.f.] – Din kil[ogram.
CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)
CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILÍE elem. „chil, umoare“. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)
CHIL1 s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)
chil (lichid fiziologic) s. n.
CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală şi resorbit pe cale limfatică în circulaţia generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle
CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].
CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspândit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].
chil s.n. (reg.) ţeavă de răcit (la alambic).
chil (-le), s.n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeaşi parte a alambicului se mai numeşte chilştoc, s.n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obţinut var., cf. chiostec, chiştoc, s.n. (muc de ţigară).