chicot
CHÍCOT, chicote, s.n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot.
CHÍCOT s. v. chicoteală.
chícot s. n., pl. chícote
CHÍCOT ~e n. Izbucnire de râs înfundat. /<bulg., sb. kikot
chicót (-te), s.n. – Rîs, izbucnire în rîs. – Var. chihot, hihot. Creaţie expresivă, care corespunde multor forme sl., cf. bg., sb. kikot, slov. hehèt, ceh. chechot, pol. chychot (Cihac, II, 49; Tiktin; Berneker 393); cf. hohot, chiot. – Der. chicoti, vb. (a rîde); chicoteală, s.f. (rîs); hihoti, vb. (a-i miji zîmbetul pe buze).