chiclaz
CHICLÁZ, chiclazuri, s.n. (Reg.) Sulfat feros. – Cf. magh. k e k „vânăt“.
CHICLÁZ s. v. calaican, melanterit, sulfat feros.
chicláz s. n. (sil. -claz), pl. chiclázuri
CHICLÁZ ~uri n. pop. Sulfat de fier de culoare verde, folosit în agricultură pentru combaterea dăunătorilor şi în industrie drept colorant. /cf. ung. kék
chicláz (-zuri), s.n. – Vitriol verde. – Var. chiclazăr. Origine incertă. După Scriban, din germ. Giftglas „sticlă otrăvită“ (cf. pl. Giftgläser şi var.), care convine fonetic, dar al cărui sens nu este clar. Tot Scriban, Arhiva, 1912 propusese înainte mag. kék „vînăt“. Se foloseşte mai ales în Mold. Dacă var. se bazează pe pl., este vorba de un cuvînt oriental.