chichita
CHICHÍŢĂ, chichiţe, s.f. 1. (Fam.) Şiretlic, vicleşug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ♢ Expr. A căuta chichiţe = a se sili cu orice preţ să găsească greşeli, cusururi. 2. Lădiţă de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărţitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puţin folosit. „chichiţă“ < ngr.) + suf. -iţă.
CHICHÍŢĂ s. v. lădişoară, lădiţă, stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleşug.
CHICHÍŢĂ s. (Mold.) chelnă. (~ de sub capra trăsurii.)
chichíţă s. f., g.-d. art. chichíţei; pl. chichíţe