chichie
chichíe, chichíi, s.f. (înv.) cutie, chichiţă.
chichíe (-íi), s.f. – (Înv.) Cutie, sertar. Ngr. θήϰη (Bogrea, Dacor., I, 262). Din acelaşi cuvînt, printr-o der. internă a rom., sau de la ngr. *θηϰίτσα (Bogrea, Ibid.), provine chichiţă, s.f. (cutie; cufăr; sertar; tertip), de uz curent, şi desigur chichineaţă, s.f. (cameră mică la mansardă; cocioabă), prin intermediul suf. -neaţă sau prin contaminare cu coteneaţă.