chica
CHÍCĂ, chici, s.f. (Pop. şi fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ♢ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morişcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ♢ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi şi cu flori albastre (Nigella damascena). - Din sl. kyka.
CHÍCĂ s. 1. v. plete. 2. (BOT.) chica-voinicului (Nigella damascena) = (reg.) borză, morăriţă, nigeluţă, păianjen, barba-boierului, vergură-în-vălită.
chícă s. f., g.-d. art. chícii; pl. chici
CHÍCĂ chici f. pop. (mai ales la bărbaţi) Părul de pe cap, lung, lăsat pe umeri sau pe spate; plete. ♢ A face cuiva chica topor a trage de păr; a bate zdravăn pe cineva. [G.-D. chicii] /<sl. kyka
chícă (-ci), s.f. – 1. Plete, laţe. – 2. (Înv.) Perucă. – 3. Creastă de cocoş. – 4. Stigmat al porumbului. Sl. kyka, cf. bg., sb., cr. kika (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 49; Berneker 659; DAR); cf. chişiţă. – Der. chicos, adj. (pletos); chicui, vb. (a ciufuli; a se lua de păr).