chibzuire
CHIBZUÍRE s.f. Acţiunea de a (se) chibzui; judecată cumpănită, deliberare. – V. chibzui.
Chibzuire ≠ nechibzuire
CHIBZUÍRE s. 1. deliberare, gândire, judecare, (fig.) cumpănire, drămuire. (După o îndelungă ~.) 2. deliberare, dezbatere, discutare, discuţie, (livr.) pertractare. (A avut loc ~.) 3. v. chibzu-ială.
chibzuíre s. f., g.-d. art. chibzuírii