chibla
CHÍBLĂ, chible, s.f. 1. Vas de oţel asemănător cu o găleată, cu care se ridică la suprafaţă materialul excavat dintr-un puţ de mină. 2. Cutie de fontă în care se transportă zgura sau alte deşeuri într-o întreprindere siderurgică. – Din germ. Kübel, engl. kibble.
CHÍBLĂ s. f. 1. vas de oţel cu care se ridică la suprafaţă materialul excavat dintr-un puţ de mină. 2. cutia de fontă cu care se transportă zgura în siderurgie. (< engl. Kibble)
chíblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. chíblei; pl. chíble
chíblă (-le), s.f. – (Banat) Frontispiciu, terminaţie triunghiulară a unei faţade. Germ. Giebel (DAR).