chibitca
CHIBÍTCĂ, chibitce, s.f. (Rar) Un fel de trăsură uşoară (acoperită). – Din rus. kibitka.
chibítcă s. f., g.-d. art. chibítcei; pl. chibítce
chibítcă (-ci), s.f. – Cabrioletă, brişcă. Rus. kibitka. Astăzi puţin folosit, mai ales în Mold. Cf. Berneker 503.