chibita
CHIBIŢÁ, chibiţez, vb. I. Intranz. A îndeplini rolul de chibiţ pe lângă un jucător. – Din chibiţ.
chibiţá vb., ind. prez. 1 sg. chibiţéz, 3 sg. şi pl. chibiţeáză
A CHIBIŢ//Á ~éz intranz. A avea îndeletnicirea de chibiţ; a fi chibiţ. /Din chibiţ