chiasma
CHIÁSMĂ, chiasme, s.f. Formaţie nervoasă din interiorul craniului, alcătuită din încrucişarea parţială a fibrelor nervilor optici. – Din fr. chiasma.
CHIÁSMĂ s. f. încrucişare a două formaţii anatomice (tendoane, nervi). ♢ punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici ♢ (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză. (< fr. chiasma, gr. khiasma)
chiásmă (anat., biol.) s. f. (sil. chi-as-), g.-d. art. chiásmei; pl. chiásme
CHIÁSMĂ s.f. Încrucişare a două formaţii anatomice (tendoane, nervi). ♦ Punct în care se întretaie cele două ramuri ale nervului optic. ♦ (Biol.) Loc de unire a cromozomilor omologi în timpul profazei. [< fr. chiasma, cf. gr. chiasma].