chiaburi
CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăţi. – Din chiabur.
CHIABURÍ vb. v. îmbogăţi, înavuţi, închia-buri.
chiaburí vb. (sil. chia-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chiaburésc, imperf. 3 sg. chiabureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chiabureáscă