chezasui
CHEZĂŞUÍ, chezăşuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaş + suf. -ui.
CHEZĂŞUÍ vb. v. garanta, gira, răspunde.
chezăşuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chezăşuiésc, imperf. 3 sg. chezăşuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chezăşuiáscă
A CHEZĂŞU//Í ~iésc tranz. înv. 1) A asigura în calitate de chezaş; a garanta. 2) A asigura printr-o chezăşie. /chezaş + suf. ~ui