chezas
CHEZÁŞ, -Ă, chezaşi, -e, subst. 1. S.m. şi f. (Pop.) Persoană care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul; garant; p. ext. persoană care îşi ia răspunderea morală pentru cineva sau ceva. 2. S.m. (Rar) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se aşază butoaiele cu vin în pivniţă. – Din magh. kezes.
CHEZÁŞ s. v. cauţiune, fidejusor, garant, ostatic.
CHEZÁŞ s. (CONSTR.) paiantă. (Pe ~i se sprijină stâlpii caselor ţărăneşti.)
chezáş (persoană, obiect) s. m., pl. chezáşi
CHEZÁŞ ~i m. pop. 1) Persoană care garantează cu averea sa pentru cineva; garant. 2) Persoană care îşi asumă responsabilitatea morală pentru altul. /<ung. kezes
chezáş (-şi), s.m. – 1. Garant. – 2. Zălog. – 3. Martor, persoană care confirmă, care garantează faptele. – 4. Suport, piedestal. Mag. kezes (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 87. Apare cu forma rom. din 1434. – Der. chezăşie, s.f. (acţiunea de a garanta; cauţiune; siguranţă; în Trans., angajament solemn între logodnici, în prezenţa preotului şi a doi martori); chezăşui (var. chezăşi, chezăşlui), vb. (a garanta, a asigura; a încredinţa; refl., a se angaja, a se obliga); chezăşuitor, s.m. (garant); închezăşlui (var. închizeşlui), vb. (a garanta).