chestura
CHESTÚRĂ, chesturi, s.f. Organ poliţienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.
CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea şi funcţia de chestor în vechea Romă. 2. organ poliţienesc superior unui comisariat. ♢ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura)
chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea şi funcţia de chestor în vechea Romă. 2. Organ poliţienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcţiona numai în oraşele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure].