ches
CHES interj. (Turcism înv.) Exclamaţie care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului osânditului ♢ Expr. A face ches = A tăia (capul cuiva) – Din tc. kes „taie!“.
CHEŞ adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat.
ches interj.
ches interj. – (Înv.) Taie! Tc. kes, imperativ de la kesmet „a tăia“ (Şeineanu, III, 38). – Der. chesăgiu (var. chisăgiu), s.m. (înv., măcelar; hoţ, bandit), din tc. kesici; chisăgi (var. chesăgi), vb. (a tăia capul, a extermina); pisăgi, vb. (a pedepsi, a trînti apucînd de ceafă) prin contaminare cu pisa; chesmea, s.f. (pavea de piatră, înv.), tc. kesme „acţiunea de a tăia; piatră tăiată“.
cheş (-şe), adj. – Pestriţ, bălţat. Mag. kese (DAR). În Trans., rar.