cherem
CHERÉM s.n. (Pop. şi fam.; în expr.) A fi (sau a se afla, a sta etc.). la cheremul cuiva = a fi (sau a se afla, a sta etc.) la discreţia, la bunul plac al cuiva. A avea pe cineva la cheremul său = a dispune de cineva după voie. – Din tc. kerem „favoare, bunăvoinţă“.
cherém s. n.
CHERÉM n. pop. : A fi la ~ ul cuiva a fi la dispoziţia cuiva. /
cherém (-muri), s.n. – 1. (Înv.) Favoare, generozitate. – 2. (În expresia la cheremul) La discreţia, la bunul plac. Tc. kerem (Şeineanu, II, 106; Roesler 596; Lokotsch 1083).