cheraples
CHERAPLÉŞ, cherapleşi, s.m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec.
CHERAPLÉŞ adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătă-rău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontă-lău.
cherapléş s. m. (sil. -pleş), pl. cherapléşi
cherapléş (-şi), s.m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu“, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Puşcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morişcă“. Ambele ipoteze par incerte.