chera
CHÉRA s.f. art. (Grecism înv.; urmat de un n. pr.) Cucoană, doamnă. – Din ngr. kérá.
CHÉRA s. v. cucoană, doamnă, madam.
chéra (în expr. şi chira) s. f., art. g.-d. art. chérei
chéra s.f. – Doamnă (titlu de politeţe, folosit în sec. XVIII-XIX, înv.). Ngr. ϰερά, cf. chir. – Compară cheramò (var. chiramò), s.f. (doamna mea), din ngr. ϰυρά μου. – Der. chiriţă, s.f. (înv., doamnă); cheraţiţă, s.f. (înv., femeie elegantă), din ngr. ϰερατζίτζα (Gáldi 163).