cheotoare
CHEOTOÁRE, cheotori, s.f. 1. Mic ochi de aţă, de şiret, de stofă etc. la un obiect de îmbrăcăminte, prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul. 2. Tăietura din partea stângă (sau dreaptă) a reverului unei haine (bărbăteşti); butonieră. 3. (Pop.) Loc unde se împreună bârnele la colţurile caselor. [Pr.: che-o- – Var.: cheutoáre, chiotoáre s.f.] – Lat. *clautoria (< *clautus = clavutus).
CHEOTOÁRE s. 1. v. butonieră. 2. baieră. (~ la gura cămăşii ţărăneşti.) 3. (CONSTR.) (reg.) zimţ. (~ la colţurile casei.) 4. (reg.) căţel, zimţ. (~ la colţul gardurilor de nuiele.)
CHEOTOÁRE s. v. chingă.
cheotoáre s. f. (sil. che-o-), g.-d. art. cheotórii; pl. cheotóri
CHEOT//OÁRE ~óri f. 1) Mic ochi (de aţă, de şiret, de stofă etc.) la un obiect de îmbrăcăminte prin care se trece nasturele pentru a încheia haina. 2) Tăietură mică pe reverul unei haine. [G.-D. cheotorii; Sil. che-o-toa-] /<lat. clautoria