chemoreceptor
CHEMORECEPTÓR s. m. terminaţie nervoasă sau organ de simţ care înregistrează modificările chimice ale mediului extern sau intern. (< germ. Chemorezeptor)
chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri
CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanţe din mediul extern, o recepţionează şi diferenţiază în funcţie de structura chimică. 2. Terminaţie nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur].