cheltuitor
CHELTUITÓR, -OÁRE, cheltuitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care cheltuieşte mult şi fără rost; (om) risipitor. [Pr.: -tu-i-] – Cheltui + suf. -tor.
Cheltuitor ≠ avar, econom, strângător
CHELTUITÓR s. v. casier.
CHELTUITÓR adj., s. risipitor, (livr.) prodig, (rar) risipelnic, (Transilv. şi Maram.) prădător, (înv.) cheltuielnic, istrăvitor, împrăştietor, (fam. fig.) spart. (Om ~.)
cheltuitór adj. m., s. m., pl. cheltuitóri; f. sg. şi pl. cheltuitoáre
CHELTUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care cheltuie mult şi fără rost; risipitor. [Sil. -tu-i-] /a cheltui + suf. ~tor