cheli
CHELÍ, chelesc, vb. IV. Intranz. A deveni chel. – Din chel.
CHELÍ vb. (MED.) a pleşuvi, (pop.) a chelboşi, (înv.) a pleşi.
CHELI- elem. „gheară, cleşte“. (< fr. chéli-, cf. lat. chela, gr. khele)
chelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chelésc, imperf. 3 sg. cheleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cheleáscă
A CHEL//Í ~ésc intranz. A pierde părul de pe cap; a deveni chel; a pleşuvi. /Din chel