chelalaitura
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s.f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.
CHELĂLĂITÚRĂ s. v. schelălăit.
chelălăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s.f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură.
CHELĂLĂITÚRĂ s. v. schelălăit.
chelălăitúră s. f. (sil. -lă-i-), g.-d. art. chelălăitúrii; pl. chelălăitúri
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro