chelalait
CHELĂLĂÍT1 s.n. Chelălăială. – V. chelălăi.
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiţi, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuţit şi repetat. – V. chelălăi.
CHELĂLĂÍT s. v. schelălăit.
chelălăít s. n.
CHELĂLĂÍT1 s.n. Chelălăială. – V. chelălăi.
CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiţi, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuţit şi repetat. – V. chelălăi.
CHELĂLĂÍT s. v. schelălăit.
chelălăít s. n.
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro