chelalaiala
CHELĂLĂIÁLĂ, chelălăieli, s.f. Sunet tânguitor şi repetat scos de câini sau rar, de alte animale; chelălăit, scheunat, chelălăitură. [Pr.: -lă-ia-] – Chelălăi + suf. -eală.
CHELĂLĂIÁLĂ s. v. schelălăit.
chelălăiálă s. f. (sil. -lă-ia-), g.-d. art. chelălăiélii, pl. chelălăiéli