cheita
CHEÍŢĂ, cheiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui cheie. 2. (Pop.) Cusătură (colorată) în zigzag, cu care se încheie marginile la o cămaşă ţărănească. ♦ Mică întăritură cusută la capătul unei tăieturi făcute într-o stofă, pentru a împiedica destrămarea materialului. ♦ Cheotoare (1) subţire, făcută din aţă. – Cheie + suf. -iţă.
cheíţă s. f., g.-d. art. cheíţei; pl. cheíţe
CHEÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la cheie) 1) Cusătură care întăreşte locurile mai solicitate la obiectele de îmbrăcăminte. 2) Cheotoare subţire făcută din aţă. [Sil. che-i-] /cheie + suf. ~iţă