chehaia
CHEHAIÁ, chehaiele, s.f. 1. (Reg.) Şef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaş vamal; şef de poştă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui paşă turc, însărcinat cu inspecţia curţii acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: cheháie, chiháie s.f.] – Din tc. kehaya.
CHEHAIÁ s. v. capuchehaie.
chehaiá/cheháie s. f., art. chehaiáua/cheháia, g.-d. art. chehaiélei/cheháiei; pl. chehaiéle/chehăi
CHEHA//IÁ ~iéle f. înv. 1) Slujbaş la vamă sau la poştă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui paşă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehaya
cheháia (-ắi), s.m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romîni la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locţiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turceşti, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom“ (Şeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.