chefni
CHEFNÍ, pers. 3 chefneşte, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra scurt, repetat şi agitat (urmărind vânatul, manifestându-şi bucuria etc.); a ţăhni. – Formaţie onomatopeică.
CHEFNÍ vb. (reg.) a ţăhni. (Ogarul ~.)
chefní vb., ind. prez. 3 sg. chefnéşte, imperf. 3 sg. chefneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chefneáscă
A CHEFN//Í pers. 3 ~éşte intranz. (despre câinii de vânătoare) A lătra sacadat şi agitat urmărind vânatul. /Onomat.
chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formaţie expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s.n. (lătrat).
chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formaţie expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s.n. (lătrat).