chefe
chéfe, chéfe, s.f. (reg.) perie.
chéfe (-e), s.f. – Periuţă, măturică. Mag. kefe. – Der. chefelui, vb. (a peria; a se crăpa), din mag. kefélni (DAR). Puţin folosit, în Trans. De la o var. chefelni, care se foloseşte tot în Trans., ar proveni, după Scriban, chelfăni, vb. (a bate tare pe cineva), explicaţie care este ispititoare, chiar dacă nu se lămureşte bine circulaţia extinsă a ultimului cuvînt, în comparaţie cu aria modestă a celorlalte. – Der. chelfăneală, s.f. (bătaie).