chefalui
CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameţi de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui.
CHEFĂLUÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, turmenta.
chefăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chefăluiésc, imperf. 3 sg. chefăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chefăluiáscă