chefal
CHEFÁL, chefali, s.m. Nume dat mai multor specii de peşti marini, cu partea superioară a capului mare şi turtită şi cu o pată aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kéfalos.
CHEFÁL s. (IHT.) 1. (Mugil cephalus) (reg.) bala-ban, laban, pacios. 2. (Mugil capito) (reg.) platarin. 3. (Mugil saliens) (reg.) ilarie.
chefál s. m., pl. chefáli
CHEFÁL ~i m. Peşte marin cu corpul alungit, cu gura obtuză şi cu solzi mari, care trăieşte în ape dulci sau salmastre. /<ngr. kéfalos
CHEFÁL s.m. În general, peşte din fam. mugilidae (chefali), având corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul uşor turtit, cu gura lată şi obtuză şi dinţisori ca nişte perii; populează apele dulci sau salmastre, legate de mare, în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana şi lacurile litorale ale Mării Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de până la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.
chefál (-li), s.m. – Specie de peşte marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553).