cezura
CEZÚRĂ, cezuri, s.f. Pauză ritmică înăuntrul unui vers, care împarte versul în părţi de obicei egale (emistihuri), pentru a uşura recitarea şi a susţine cadenţa. – Din lat caesura, fr. césure.
CEZÚRĂ s. f. 1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung. ♢ mică pauză între două propoziţii sau fraze ori între două secţiuni ale unei lucrări muzicale. 2. (tehn.) diviziune a unei scări funcţionale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia. (< fr. césure, lat. caesura)
cezúră s. f., g.-d. art. cezúrii; pl. cezúri
CEZÚR//Ă ~i f. 1) Pauză ritmică în interiorul unui vers, care-l împarte în două emistihuri, pentru a susţine cadenţa poeziei. 2) Pauză scurtă între două fragmente ale unei lucrări muzicale. /<lat. caesura, fr. césure
CEZÚRĂ s.f. 1. Pauză ritmică, care împarte versul în două emistihuri. 2. Pauză de respiraţie între fraze sau între două secţiuni înrudite ale unei lucrări muzicale. 3. (Tehn.) Diviziune a unei scări funcţionale în dreptul căreia se schimbă treapta scării. [< fr. césure, lat. caesura – tăiere].