cezar
CEZÁR, cezari, s.m. Titlu dat împăraţilor romani; p. gener. împărat. [Acc. şi: cézar] – Din lat. caesar.
CEZÁR s. v. împărat.
CEZÁR s. m. titlu dat împăraţilor romani; (p. ext.) împărat. (< lat. caesar, fr. césar)
cezár s. m., pl. cezári
CEZÁR ~i m. 1) (în Roma antică; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; suveran; monarh; rege; rigă. 2) Moştenitor imperial. /<lat. caesar
CEZÁR s.m. Titlu dat împăraţilor romani după numele lui Caius Iulius Caesar; (p. ext.) împărat. [< Caesar – celebru general roman, ultimul dictator din vechea Romă].
cézar (-ri), s.m. – Împărat. Lat. Caesar (sec. XIX). – Der. cezarian, adj.; cezaricesc, adj. (înv., imperial), tradus din germ. kaiserlich (sec. XVIII); cezarocrăesc, adj. (înv., care aparţine sau se referă la împăratul Austriei şi rege al Ungariei), traducere a ferm. kaiserlich-königlich.